— atavy.com

Archive
Tag "prezentare"

Alexandru Zgardan a avut un speech foarte actual şi profund la TEDxChișinău primăvara aceasta, care a avut și un mesaj pentru public, dar am ales să scriu despre această prezentare pentru că a utilizat careva slide-uri pentru a arăta situaţia demografică în țară, pe care aş vrea să le analizez şi puţin să le modific, astfel încât impactul lor să fie mai puternic.

Pentru acei interesaţi, iată speech-ul:

Pe parcursul prezentării, speaker-ul a arătat 3 slide-uri care reflectă situaţia demografică în ţară la 3 momente de timp: trecut, prezent şi viitor. Iată cum arată aceste slide-uri:

Ce e bine în aceste slide-uri:

  1. sunt utilizate simboluri grafice pentru diferite tipuri de oameni și nu ca de obicei cifre
  2. sunt utilizate diferite culori pentru a evidenţia diferenţa de vârstă
  3. slide-urile sunt simple şi accesibile

Ce e rău:

  1. este foarte greu de comparat situaţia dintre 2 perioade te timp şi respectiv de tras careva concluzii
  2. nu este clară diferenţa dintre simbolurile roşii: ce înseamnă cuplul cu acei doi bătrânei? oare este egal cu 100,000 oameni şi acest simbol sau nu?
  3. amplasarea textului şi a simbolurilor se schimbă de la slide la slide, astfel se crează impresia că apare o imagine total diferită de acea anterioară

Dar neajunsul major totuşi este acel menţionat în punctul (1) – lipsa posibilităţii de a compara situaţia dintre două slide-uri, pentru că asta era obiectivul de bază—să arate diferenţa, în baza căreia, ulterior, se vor trage anumite concluzii.

Din cauza că memoria de lucru (sau atenţia) este foarte limitată, atunci când vedem slide-ul următor atenţia noastră se focusează pe noul slide, uitând informaţia prezentată pe slide-ul precedent. Pe lângă asta, amplasarea simbolurilor nu ne permite să facem o comparaţie între numărul şi tipul lor pe slide. Toate acestea rezultă într-un efort mental mai mare pentru a număra, compara şi înţelege situaţia (dar să nu uităm că oamenii sunt leneşi şi nu le place să depună efort).

Iată însă o variantă îmbunătăţită a slide-urilor, în care doar am reorganizat informaţia pe slide-uri fără a adăuga ceva nou, care permite comparaţia situaţiei dintre 2 slide-uri, oferă posibilitatea de a efectua mai uşor careva calcule şi arată doar diferenţa de la slide la slide, adică nu se schimbă toată imaginea, ci doar o mică parte a ei:

Unicul element pe care totuși l-am adăugat este acel indicator care arată la 10 simboluri. El poate fi şi scos, însă aici uşurează numărarea simbolurilor. În rest, am operat cu aceleaşi date, reorganizându-le astfel încât informaţia nu “sare” dintr-o poziţie în alta atunci când schimbăm slide-urile, iar simbolurile sunt grupate în linii. Aceste două “modificări” permit să vedem care este diferenţa dintre oricare 2 slide-uri.

Însă pentru a face această diferenţă şi mai vizibilă, simbolurile nu au fost şterse complet, ci s-a lăsat conturul lor. Astfel creierul percepe că în locul acestor contururi a fost ceva, însă acum nu mai este, “vede ceea ce a dispărut” (sună cam straniu asta:). Dar dacă nu ar fi aceste contururi, atunci din cauza memoriei de lucru limitate omul ar fi uitat câte simboluri au fost pe slide-ul precedent şi speaker-ul ar fi trebuit să schimbe repede de câteva ori slide-urile înainte şi înapoi, ca publicul să perceapă diferenţa.

Respectiv, recomandarea ar fi să creăm slide-urile astfel încât să uşurăm percepţia informaţiei, așa ca oamenii să o înţeleagă fără să depună mult efort, iar noi doar să consolidăm concluziile și să ne axăm mai mult pe partea emoțională, care este unul din aspectele cele mai importante într-o prezentare, despre care voi scrie în una din postările ulterioare.

 

În rest, ca să spun ceva despre speech pe lângă slide-uri și mesaj (care a fost prezent), mi-a plăcut câteva elemente: asociaţia cu broaştele ţestoase (a fost după părerea mea una reuşită, deşi putea fi un pic îmbunătăţită), expunerea experienţei proprii sub forma unor istorioare (a conectat publicul cu speaker-ul şi a trezit careva emoţii publicului) şi un simţ al umorului specific, care mi-a asociat întregul speech cu speech-urile lui Mr. Ken Robinson.

PS: Aștept înregistrările de la TEDxYouth. Au fost multe bune, poate analizez și de acolo careva speech-uri.

Read More

 

 

Она: А чего б ты щас хотел? только честно!
Он: Честно?
Он: Делить на ноль :-|

 

 

Iată un text luat dintr-un comics de pe bash.org.ru. Fără imagini, acest text este unul abstract, care nu provoacă foarte mari emoţii.

Imaginile însă ajută la comunicarea informaţiei datorită faptului că:

  1. concretizează cuvintele, oferind detalii
  2. provoacă emoţii (nu toate, dar voi vorbi despre acele care o fac)

Comicsurile, acest ansamblu de desene seriale însoţite de texte scurte, demonstrează foarte simplu şi clar cum imaginile schimbă percepţia textului conform punctelor de mai sus.

Acum vedeţi acelaşi text, dar de data aceasta cu imagini [1]:

 

Pentru majoritatea oamenilor comicsul provoacă emoţii mai intense, deoarece imaginile însoţitoare setează contextul, oferă nenumărate detalii şi stabileşte atmosfera acţiunii în spaţiu şi timp.

Atât textul cât şi imaginile sunt instrumente de transmitere a mesajului, care, dacă sunt utilizate corect, fac diferenţa dintre comunicarea eficace şi cea ineficientă. Corect înseamnă imagini sugestive, “la temă”. Doar atunci mesajul este consolidat. În cazul în care imaginile nu reflectă idea mesajului, comunicarea suferă.

Cât de raţional nu ar fi omul, emoţiile îl afectează. Iar pentru ca afecţiunea să fie mai puternică, nu te rezuma doar la text, ci utilizează imagini, sau şi mai bine fotografii reale, însoţite de text [2]:

Pentru că doar fraza “Lipsa de apă potabilă în Rwanda” nu are acelaşi efect.

Credite imagini:
[1] – bash.org.ru
[2] - watervideos.blogspot.com

Read More

Una din cele mai răspândite reguli “de comunicare” interpersonală este regula lui Mehrabian 7-38-55%, conform căreia:

  • 7% din comunicare revin cuvintelor pe care le spunem
  • 38% din comunicare revin tonului vocii, intonaţiei cu care rostim cuvintele
  • 55% din comunicare revin limbajului corpului (body language)

Regula dată este foarte populară, dar nu este foarte aplicabilă în prezentări sau în comunicarea de informaţie nouă din 2 motive.

1. Regula lui Mehrabian reprezintă combinarea rezultatelor a 2 studii diferite: primul a analizat sensul semantic al cuvântului vs. tonul vocii, al doilea a observat tonul vocii vs. limbajul corpului. Rezultatele acestor 2 studii au fost combinate, generând regula 7-38-55%.

2. Regula dată se referă doar la comunicarea trăirilor, emoţiilor şi a atitudinii (!) şi nu poate fi aplicată în procesul de comunicare în care se transmite informaţie teoretică despre un anumit produs, proces, etc.

Şi totuşi dacă cineva insistă în veridicitatea acestei reguli, atunci ea este aplicabilă doar pentru femei, deoarece bărbaţii nu au participat în acele 2 studii.

Cât ţine de prezentările cu slide-uri, tonalitatea vocii şi limbajul non-verbal joacă un rol important, dar nu în raport de 7-38-55%, pentru că o mare parte din volumul de informaţie îl prezintă informația din slide-uri şi comentariile prezentatorului. Însă indiciile non-verbale sunt foarte importante, pentru că transmit atitudinea prezentatorului faţă de ceea ce spune el, asta fiind o componentă indispensabilă a persuasiunii vorbitorului.

Read More

Poate cineva știe, poate nu, dar sunt așa numitele ”reguli de amplasare a textului pe slide”. Ele sunt multe și diverse, dar aș vrea să mă opresc asupra a 2 reguli, care sunt foarte similare și care ne vorbesc despre volumul textului în slide:

Ideea este că nu există nici un fel de regulă care ar spune ”în cazul acesta trebuie de utilizat atâta text, iar în cazul acesta mai puțin, dar nu mai mult decât atâtea cuvinte, etc”.

Doar autorul prezentării decide cât text să pună pe slide și își asumă toată responsabilitatea pentru acest fapt. Iar unii dintre cei mai importanți factori pe care prezentatorul trebuie să-i ia în considerație, atunci când decide cât text să pună pe slide, este simplitatea și claritatea mesajului pentru audiență.


Read More

Mai jos sunt 3 prezentări: una de calitate foarte proastă, una medie şi una extraordinară.

Încercaţi să le analizaţi pe fiecare şi să vedeţi:

  1. care prezentare este asemănătoare cu slide-urile pe care le faceţi voi?
  2. ce nu este bine în primele 2 prezentări?

Deci, primul set de slide-uri este o prezentare a băncii BRD Groupe Societe Generale:

Este o prezentare scurtă, dar teribilă. În aşa cazuri este bine că numărul slide-urilor este relativ mic (doar 11).

Prezentarea a doua este de calitate mai bună decât prima, dar totuşi sunt momente ce trebuiesc îmbunătăţite:

Mai multe slide-uri şi un design mai bun, dar ochii obosesc de la contrastul puternic al negrului pe alb.

Şi iată ultima prezentare, care merită privită până la urmă, toate 68 slide-uri. Prezentarea este creată de către Garr Reynolds, un expert în domeniul prezentărilor, pentru evenimentul TEDxTokyo organizat recent. Observaţi cum slide-urile au o tematică comună, cum mesajul se transmite prin imaginile utilizate şi atmosfera creată de această prezentare.

Durata prezentării la TEDxTokyo a fost de 12 minute. Deci, aceste 68 slide-uri au fost arătate în doar 12 minute, adică aproximativ 1 slide în 10 secunde.

Aici aș vrea să menționez că pentru unii numărul de slide-uri este un criteriu de calitate și 68 de slide-uri este ”foarte mult pentru o prezentare”, însă prima prezentare cu doar 11 slide-uri va dura mai mult de 12 minute, iar de eficiență nici nu mai vorbesc. Asta defapt înseamnă că nu contează câte slide-uri conține prezentarea, ci cum arată slide-urile și cum acestea sunt prezentate.

Cei interesați pot viziona prezentarea lui Garr Reynolds la TEDxTokyo:

Notă: Slide-urile menționate în postare au fost selectate aleator, autorul bazându-se doar pe calitatea prezentărilor şi nu au intenţia de a promova absolut nimic.


Read More
  1. Slide-uri care transmit mesajul fără comentarii din partea prezentatorului (adică prezentările care conţin multă informaţie şi mult text în ele).
  2. Slide-uri care nu sunt foarte relevante fără comentarii din partea prezentatorului (nu transmit mesajul singure).

Primul tip de prezentări este cel mai răspândit: slide-urile încărcate cu informaţie, astfel încât dacă ai uitat ceva, tragi cu ochiul şi îţi aduci aminte, totul clar explicat, mult text, “rugumat” pentru fiecare. Aşa prezentări pot fi vizualizate şi înţelese fără prezenţa autorului slide-urilor. De obicei aşa prezentări sunt voluminoase.

Al doilea tip de prezentări sunt mai puţin voluminoase, conţin mai puţin text şi nu sunt autodescriptive. Uitându-te la aşa prezentare fără comentariile autorului – nu este foarte clar ce mesaj redă un anumit slide, însă dacă acelaşi slide este însoţit de prezentator şi comentariile sale, atunci slide-ul serveşte un intensificator foarte puternic a emoţiilor şi a mesajului prezentatorului.

Care este mai bun?

Răspunsul este unul foarte general: Depinde.

Prezentările ce au puţin text şi multe elemente vizuale sunt bune atunci când slide-urile vor fi prezentate oamenilor la o întâlnire, de către autor. Atunci mesajul este consolidat de către prezentare şi are un impact mai puternic.

Prezentările autodescriptive (care sunt clare fără prezenţa autorului), sunt bune atunci când autorul nu are posibilitatea să le prezinte oamenilor şi va plasa slide-urile online sau le va transmite altor oameni. Acest tip de prezentare însă poate fi înlocuit cu un document, în care lejer se poate include toată informaţia detaliată, care va fi analizată atunci când persoana va avea suficient timp pentru asta.

Iar în cazul când prezentarea va fi arătată de către autor oamenilor, dar trebuie trimisă şi la cei absenţi – atunci se fac 2 prezentări: slide-urile care vor fi prezentate şi un document care conţine în detalii aceeaşi informaţie.

Read More

Într-o prezentare – spaţiul în slide este vital.

Spaţiul  în prezentare este ca aerul pentru om – cu cât este mai puţin, cu atât privirea este mai agitată. Spaţiul utilizat corect, ghidează privirea oamenilor, iar dacă este utilizat incorect – aduce la confuzie.

Prezentarea de mai jos vine cu o explicaţie mai detaliată a “spaţiului” în prezentare:

După cum este menţionat în penultimul slide, în majoritatea cazurilor slide-urile sunt foarte încărcate cu informaţie pentru a arăta că prezentatorul “şi-a făcut tema pentru acasă”. Iată câteva exemple de aceste slide-uri:

Stereotipul după care se ghidează oamenii când crează astfel de slide-uri este:

dacă slide-urile sunt încărcate cu informaţie, atunci se vede că la ele s-a lucrat mult

ceea ce este absolut incorect.

Şi deseori oamenii nici nu citesc/privesc ceea ce este prezentat pe slide, însă dacă ei văd că el conţine multă informaţie, respectiv se crează impresia că autorul “a muncit” din greu.

Acum, nu vreau să spun că nu există slide-uri “bune” care să conţină multă informaţie şi puţin spaţiu, însă trebuie să existe o structură a informaţiei care să ghideze privirea de la ideea 1 la ideea 2, etc. (dar despre asta în una din postările viitoare).

Deci, trebuie să învăţăm să vedem spaţiul, apoi să încercăm să îl utilizăm în design. Dar să ştiţi că nu este atât de simplu după cum pare la prima vedere.

___

1 - http://nobullets.wordpress.com/2009/05/02/more-horrible-slides/
2 - http://learningcommons.ubc.ca/get-teched-up/software-basics/powerpoint/avoiding-powerpoint-slide-pitfalls/
3 - http://freepages.genealogy.rootsweb.ancestry.com/~jswdna/waldenresults.html



Read More

În limba rusă este un proverb care în traducere sună:

Mai bine o dată să văd, decât 100 ori să aud.

Dacă îl transpunem în mediul prezentărilor şi al slide-urilor, atunci proverbul se transformă în una dintre cele mai utile recomandări ce ține de design-ul slide-urilor:

Mai bine pun o imagine decât 100 de cuvinte.

Tematica imaginilor în slide-uri este foarte largă, aici propun doar un simplu exemplu, cum dintr-o prezentare tipică, cu mult text şi câteva imagini micuţe se poate face o prezentare mai plăcută şi mai puţin plictisitoare.

Mai jos este un exemplu de prezentare în powerpoint cu o descriere a cetăţii Soroca cu câteva imagini mici ale acesteia:

Să analizăm slide-ul:

  1. are mult text, care trebuie citit
  2. textul nu este aliniat (imaginile amplasate în partea stângă a textului distrug alinierea textului)
  3. imaginile sunt mici şi detaliile nu se observă

Pe lângă aceasta participanţii nu îl vor asculta pe prezentator când acesta va comenta în baza slide-ului, pentru că toată atenţia lor va fi focusată pe textul de pe slide (mai mult despre text vezi aici).

Acum să vedem cum se poate de transformat acest slide pentru a evita punctele de mai sus:

La prima vedere, aceste slide-uri pot părea nereuşite, pentru că tot textul a fost practic exclus şi pentru că ele nu redau toată informaţia din prezentarea de mai sus. Dar asta doar la prima vedere.

Defapt cuvintele care au rămas, împreună cu imaginile din slide-uri redau mesajele cheie ale prezentării, fără ca prezentatorul să mai spună ceva:

  1. cetatea a fost înălţată în 1499
  2. este o cetate sigură
  3. este un monument istoric

Pe lângă aceste slide-uri, prezentatorul va povesti exact aceeaşi informaţie din prezentarea anterioară, care acum va avea o conecțiune contextuală cu aceste 3 slide-uri:

  • la primul slide se va povesti istoria apariției cetății
  • al doilea slide este despre victoriile glorioase
  • și al treilea slide despre situația din ziua de azi

Și dat fiind faptul că slide-urile nu conțin mult text, iar prezentatorul va povesti asta foarte interesant, participanţii îl vor asculta cu mare atenție, pentru că nu vor fi focusați la citirea slide-ului.

Din punct de vedere vizual, slide-urile sunt mult mai plăcute. Imaginile au o dimensiune mai mare ceea ce permite participanţilor să le vadă şi să le admire.

Astfel, aceeași informație poate avea mai multe forme, dar eficiența de transmitere a mesajului a acestor forme diferă.

Textul şi pozele pentru prezentări au fost preluate de pe adresa: http://moldova-moldovenii.blogspot.com/2010/01/cetatea-soroca.html (conţinutul textului a fost editat astfel încât să fie postată doar descrierea cetăţii)

Read More

Dacă după îmbunătățirea unei diagrame rele forma acesteia se schimbă puțin (vezi diagrame “rele” și diagrame “bune”), atunci transformarea unei prezentări rele în una bună suferă modificări considerabile. O prezentare bună (sau un slide bun) poate fi total diferit de aceeași prezentare în forma sa inițială, cu un număr de slide-uri diferit, cu mai puține cuvinte și cu mai multe imagini.

În postarea dată vom defini elementele unui slide și vom descrie pe scurt metodele recomandate de utilizare a fiecărui element, după care le vom detalia separat în postările ulterioare.

Deci, elementele de bază ale unui slide sunt:

Read More