— atavy.com

Archive
Tag "exemplu"

Tabelele permit o structurare a datelor destul de bună şi sunt foarte utile în stocarea informaţiei.

Însă dacă merge vorba de prezentarea informaţiei sub forma unui tabel, această metodă nu este cea mai bună, pentru că odată cu creşterea volumului de date din tabel, scade eficienţa de percepţie a informaţiei.

Totuşi dacă s-a decis de a prezenta informaţia sub formă de tabel, atunci trebuie de o făcut cât mai clar şi simplu, astfel încât creierul să poată percepe uşor informaţia şi să se poată orienta rapid în volumul de date.

Iată un exemplu concret de tabel care nu este cel mai reuşit:

Să-l analizăm. Nu pot spune ceva de bine de acest exemplu, pentru că face tot pentru a complica analiza informaţiei din tabel. Pe lângă asta, fiecare coloană de date este dublată, iar celulele din coloanele dublate conţin diferenţa dintre 100 şi valoarea din coloana precedentă. Scopul acestor date este de a arăta cât de mult valoarea din coloana precedentă diferă de valoarea maximă (100%), însă acest element este de prisos, pentru că aceste date nu conţin informaţie nouă, ci doar reflectă valorile reale sub o altă perspectivă, astfel dublând volumul de informaţie din tabel.

Dar nu doar momentul acesta trebuie clarificat. Dacă eliminăm datele din acest tabel astfel încât să rămână grila şi textul, care în sine nu reprezintă datele, ci o descriere a lor, atunci obţinem asta:

Grila respectivă reprezintă la fel o informaţie (destul de voluminoasă) pentru sistemul nostru vizual, însă o mare parte din această informaţie este irelevantă la subiectul pe care vrem să îl comunicăm.

Iar dacă aruncăm o privire asupra datelor extrase, obţinem imaginea următoare:

Însăşi datele sunt formatate diferit, accentul punându-se pe cifrele portocalii şi cifrele scrise cu bold italic, care reprezintă diferenţa dintre 100 şi valoarea actuală. Adică accentul se pune nu pe datele propriu-zise, ci pe datele care rezultă din ele.

Acum să comparăm volumul de informaţie vizuală care reprezintă suport pentru date (stânga) şi volumul de informaţie vizuală care reprezintă însăşi datele (dreapta):

click pe imagine pentru a o mări

Informaţia ce oferă suport, ca volum este mai mare decât informaţia ce reprezintă datele, astfel vederea este încărcată cu un volum dublu de informaţie inutilă care frânează procesul de analiză şi orientare în date. Pe lângă asta, culoarea portocalie a grilei tabelului excită sistemul vizual al nostru şi sustrage atenţia de la date. Dacă să luăm raportul informaţiei “suport : date”, rezultatul va fi mai mare de 1, deoarece volumul informaţiei ce reprezintă suport este mai mare decât volumul datelor. Însă pentru a reprezenta informaţia într-un tabel cât mai eficient, raportul “suport : date” trebuie să fie cât mai mic.

Să vedem o variantă optimizată a acestui tabel:

Am exclus coloanele ce reprezintă diferenţa dintre 100 şi valoarea actuală, pentru că acele date nu aduceau nimic nou. De asemenea am micşorat raportul dintre informaţia vizuală “suport : date”.

Să vedem informaţia ce reprezintă suportul:

Am decolorat tabelul, astfel încât să nu sustragă atenţia de la date şi am eliminat barele verticale din tabel, deoarece însăşi datele din tabel crează această structură prin aranjamentul său.

Iar mai jos vedem informaţia ce reprezintă datele:

În cazul dat am eliminat formatarea cu bold italic şi am accentuat valorile coloanei Total, % prin formatarea lor cu bold.

Acum “greutatea” vizuală a suportului pentru date este mult mai mică decât însăşi datele. Asta permite sistemului vizual să se focuseze pe informaţia propriu-zisă în loc să fie sustras de grila tabelului.

Toate aceste optimizări (decolorarea, formatarea datelor, raportul volumului vizual dintre suport : date) permit şi o manipulare ulterioară mai eficientă a acestor date. Spre exemplu pentru a accentua valorile minime din tabel asupra cărora trebuie de focusat atenţia, aceste valori se pot colora cu o nuanţă a culorii roşii. În cazul dat, au fost accentuate valorile critice, care nu depăşesc pragul de 40%:

Sau, dacă se discută mai detaliat un anumit rezultat, se poate de accentuat concret criteriul şi compania despre care se discută. Astfel, aceste mici modificări ajută să ne focusăm atenţia concret asupra cărorva date sprecifice în comunicarea unui volum mare de date:

Şi aşa se poate de accentuat atenţia asupra oricărui tip de informaţie, nu doar cele mai rele rezultate. Iată un exemplu când se arată companiile care au valoarea în coloana Total, % mai mare de 90%:

Aşadar, tabelul optimizat contribuie la o comunicare mai eficientă a informaţiei, pentru că reflectă doar informaţia strict necesară, fără multe “navaroate” şi informaţie inutilă.

Şi pentru a vedea diferenţa dintre primul şi al doilea tabel, mai jos le-am ataşat unul lângă altul, pentru a face o comparaţie vizuală:

click pe imagine pentru a o mări

La sfârşit aş vrea doar să spun că varianta optimizată, deşi e bună aşa cum este, se poate de optimizat şi mai mult, însă la asta puteţi să vă gândiţi de sine stătător.

După cum am mai menţionat, tabelele nu sunt cea mai optimă metodă de comunicare a informaţiei, dar totuşi dacă aţi ales această metodă, străduiţi-vă să arătaţi informaţia clar şi eficient.

Read More

Alexandru Zgardan a avut un speech foarte actual şi profund la TEDxChișinău primăvara aceasta, care a avut și un mesaj pentru public, dar am ales să scriu despre această prezentare pentru că a utilizat careva slide-uri pentru a arăta situaţia demografică în țară, pe care aş vrea să le analizez şi puţin să le modific, astfel încât impactul lor să fie mai puternic.

Pentru acei interesaţi, iată speech-ul:

Pe parcursul prezentării, speaker-ul a arătat 3 slide-uri care reflectă situaţia demografică în ţară la 3 momente de timp: trecut, prezent şi viitor. Iată cum arată aceste slide-uri:

Ce e bine în aceste slide-uri:

  1. sunt utilizate simboluri grafice pentru diferite tipuri de oameni și nu ca de obicei cifre
  2. sunt utilizate diferite culori pentru a evidenţia diferenţa de vârstă
  3. slide-urile sunt simple şi accesibile

Ce e rău:

  1. este foarte greu de comparat situaţia dintre 2 perioade te timp şi respectiv de tras careva concluzii
  2. nu este clară diferenţa dintre simbolurile roşii: ce înseamnă cuplul cu acei doi bătrânei? oare este egal cu 100,000 oameni şi acest simbol sau nu?
  3. amplasarea textului şi a simbolurilor se schimbă de la slide la slide, astfel se crează impresia că apare o imagine total diferită de acea anterioară

Dar neajunsul major totuşi este acel menţionat în punctul (1) – lipsa posibilităţii de a compara situaţia dintre două slide-uri, pentru că asta era obiectivul de bază—să arate diferenţa, în baza căreia, ulterior, se vor trage anumite concluzii.

Din cauza că memoria de lucru (sau atenţia) este foarte limitată, atunci când vedem slide-ul următor atenţia noastră se focusează pe noul slide, uitând informaţia prezentată pe slide-ul precedent. Pe lângă asta, amplasarea simbolurilor nu ne permite să facem o comparaţie între numărul şi tipul lor pe slide. Toate acestea rezultă într-un efort mental mai mare pentru a număra, compara şi înţelege situaţia (dar să nu uităm că oamenii sunt leneşi şi nu le place să depună efort).

Iată însă o variantă îmbunătăţită a slide-urilor, în care doar am reorganizat informaţia pe slide-uri fără a adăuga ceva nou, care permite comparaţia situaţiei dintre 2 slide-uri, oferă posibilitatea de a efectua mai uşor careva calcule şi arată doar diferenţa de la slide la slide, adică nu se schimbă toată imaginea, ci doar o mică parte a ei:

Unicul element pe care totuși l-am adăugat este acel indicator care arată la 10 simboluri. El poate fi şi scos, însă aici uşurează numărarea simbolurilor. În rest, am operat cu aceleaşi date, reorganizându-le astfel încât informaţia nu “sare” dintr-o poziţie în alta atunci când schimbăm slide-urile, iar simbolurile sunt grupate în linii. Aceste două “modificări” permit să vedem care este diferenţa dintre oricare 2 slide-uri.

Însă pentru a face această diferenţă şi mai vizibilă, simbolurile nu au fost şterse complet, ci s-a lăsat conturul lor. Astfel creierul percepe că în locul acestor contururi a fost ceva, însă acum nu mai este, “vede ceea ce a dispărut” (sună cam straniu asta:). Dar dacă nu ar fi aceste contururi, atunci din cauza memoriei de lucru limitate omul ar fi uitat câte simboluri au fost pe slide-ul precedent şi speaker-ul ar fi trebuit să schimbe repede de câteva ori slide-urile înainte şi înapoi, ca publicul să perceapă diferenţa.

Respectiv, recomandarea ar fi să creăm slide-urile astfel încât să uşurăm percepţia informaţiei, așa ca oamenii să o înţeleagă fără să depună mult efort, iar noi doar să consolidăm concluziile și să ne axăm mai mult pe partea emoțională, care este unul din aspectele cele mai importante într-o prezentare, despre care voi scrie în una din postările ulterioare.

 

În rest, ca să spun ceva despre speech pe lângă slide-uri și mesaj (care a fost prezent), mi-a plăcut câteva elemente: asociaţia cu broaştele ţestoase (a fost după părerea mea una reuşită, deşi putea fi un pic îmbunătăţită), expunerea experienţei proprii sub forma unor istorioare (a conectat publicul cu speaker-ul şi a trezit careva emoţii publicului) şi un simţ al umorului specific, care mi-a asociat întregul speech cu speech-urile lui Mr. Ken Robinson.

PS: Aștept înregistrările de la TEDxYouth. Au fost multe bune, poate analizez și de acolo careva speech-uri.

Read More

Cam lung şi întortocheat titlu, dar să vă arăt un simplu exemplu – trei diagrame care arată performanţa lunară a unei echipe în activitatea pe care o desfăşoară:

 

Ce e bine şi ce e rău cu aceste diagrame?

Să o luăm de la “ce e bine”:

  1. culoarea gri evidenţiază valoarea care este mai mică de 95%
  2. valorile pentru fiecare persoană sunt prezente chiar în diagramă

Cam asta e. Acum să vedem “ce e rău”:

  1. culoarea portocalie stimulează canalul vizual, deşi nu este cazul
  2. scara diagramelor este diferită:
  • pentru luna Februarie – de la 86 la 100,
  • pentru luna Martie – de la 88 la 100,
  • pentru luna Aprilie – de la 75 la 100 (cu pasul scării de 5 unităţi)

Şi această diferenţă în scară distorsionează foarte mult comparaţia între aceste diagrame. Priviţi la lungimea barei şi valoarea numerică pentru a doua înregistrare din luna Februarie şi a doua înregistrare din luna Aprilie:

Lungimea barei e mai lungă, deşi valoarea e mai mică. Asta crează o confuzie dintre ceea ce vedem noi şi ceea ce concludem în urma comparaţiei a acelor 2 cifre în minte. În cazul dat creierul percepe situaţia ca fiind una aproape identică în ambele cazuri, pe când în realitate situaţia este mult prea diferită.

Să vedem aceleaşi diagrame, dar puţin îmbunătăţite prin eliminarea acelor 2 puncte “ce nu e bine”:

Acum situaţia cu luna aprilie e mult mai clară, datorită faptului că scara e aceeaşi pentru toate trei diagrame. Asta ne uşurează foarte mult procesul de comparaţie şi stabilirea concluziilor.

Deci, utilizarea scării cu acelaşi diapazon de valori pentru mai multe grafice de acelaşi tip este necesară pentru a oferi o viziune mai clară a situaţiei.

Read More

Poate cineva știe, poate nu, dar sunt așa numitele ”reguli de amplasare a textului pe slide”. Ele sunt multe și diverse, dar aș vrea să mă opresc asupra a 2 reguli, care sunt foarte similare și care ne vorbesc despre volumul textului în slide:

Ideea este că nu există nici un fel de regulă care ar spune ”în cazul acesta trebuie de utilizat atâta text, iar în cazul acesta mai puțin, dar nu mai mult decât atâtea cuvinte, etc”.

Doar autorul prezentării decide cât text să pună pe slide și își asumă toată responsabilitatea pentru acest fapt. Iar unii dintre cei mai importanți factori pe care prezentatorul trebuie să-i ia în considerație, atunci când decide cât text să pună pe slide, este simplitatea și claritatea mesajului pentru audiență.


Read More

În postarea despre datoria externă a Republicii Moldova am menţionat că diagrama era redesenată.

Aici vedeţi varianta originală [1]:

Iniţial am exclus coloanele ce reprezintă autorităţile publice şi am înlocuit diagrama coloană cu o diagramă liniară. Iată ce am obţinut:

Exact aceeaşi informaţie şi acelaşi efect pe care îl are originalul, doar că ultima este puţin mai clară, fără mult “visual noise”. Dar efectul este acelaşi în ambele diagrame.

Însă dacă această diagramă o comprim pe orizontală şi o întind pe verticală, atunci sistemul nostru vizual percepe informaţia din diagramă exagerat – se crează iluzia optică de creştere rapidă (în engleză există termenul de Skyrocket), deşi din graficul de mai sus se vede că creşterea nu e chiar atât de bruscă.


Acesta este un exemplu clasic de utilizare a formei diagramei pentru exagerarea informaţiei pe care o conţine. Diagrama de una singură are un efect puternic, însă dacă aceasta mai este însoţită şi de un text care o descrie şi care accentuează acest fapt, atunci exagerarea este şi mai mare.

Pentru prima oară, această tehnică a fost utilizată în 1786 de către William Playfair în “The Commercial and Political Atlas”. Pentru a învinui guvernul Marei Britanii că sponsorizează războaiele în colonii, el a creat următoarea diagramă [2]:

pe care a însoţit-o cu un text în care se critica acţiunile guvernului din Marea Britanie. Însă apoi a desenat o a doua diagramă pe o suprafaţă mai mare, care reprezenta aceeaşi informaţie, dar cu preţuri comparabile  [3]:

Diferenţa de percepţie este enormă, deşi datele sunt aceleaşi.

Deci, în prezentarea informaţiei prin diagrame, importanţă are chiar şi forma şi dimensiunile acestora.

_____

[1] – Indicatori economici şi financiari ai Republicii Moldova, Chişinău, iunie 2010, pag. 6
[2,3] - http://openlearn.open.ac.uk/mod/oucontent/view.php?id=398280&section=6.1

Read More

În raportul Băncii Naţionale a Moldovei “Indicatori economici şi financiari ai Republicii Moldova”, din iunie 2010, este prezentată o diagramă a datoriilor externe ale Republicii Moldova în milioane de dolari, pentru anii 1997-2009, care redesenată arată astfel:

Observaţi cum din 2004 datoria externă a RM a început să crească brusc, dublându-se în doar 5 ani şi cât de explicit graficul reprezintă această creştere.

Update: această diagramă este redesenată astfel încât să exagereze informaţia. Vezi cum diagramele pot exagera informaţia.

Read More

Orice grafic ce reprezintă diferite date statistice trebuie să fie clar şi să necesite cât mai puţin timp pentru a putea fi citit şi înţeles. Dar uneori deseori se întâmplă că graficul este făcut astfel încât să îngreuneze citirea informaţiei din sine, necesitând timp şi efort suplimentar pentru a-l descifra.

Un exemplu nereuşit poate servi graficul din raportul “Dezvoltarea social-economică a Republicii Moldova în anul 2010“, capitolul 3, paragraful 3.8 Comerţul Exterior, pagina 30:

În primul rând, sunt prezentate date pentru 5 ani neconsecutivi, deci nu-ţi poţi crea o imagine deplină a evoluţiei exporturilor în timp din 2000. În al doilea rând, legenda este de foarte nereuşită şi nu-şi îndeplineşte deloc scopul. Pentru a vedea valoarea exportului în luna august, nu poţi raporta culoarea din legendă la culoarea din diagramă din motiv că diferenţa de culori este foarte mică, deci, oricum trebuie de numărat a opta lună. Mai mult ca atât, dacă imprimăm acest grafic, atunci este riscul să nu fie vizibile datele pentru ultimele 2 luni a fiecărui an, pentru că unele imprimante pur şi simplu nu vor imprima aceste culori deschise.

M-am gândit cum de schimbat acest grafic şi iată ce am obţinut (click pentru a deschide pe pagină nouă):

Am scos culorile, am separat datele pe ani şi le-am amplasat alături, astfel ca ochiul să poată compara datele între ele. Tehnica dată poartă numele de Multiplu Mic (Small Multiple) şi a fost popularizată de Edward Tufte – statistician şi profesor emerit, care a scris mai multe bestsellere pe reprezentarea cantitativă a informaţiei.

Tehnica de Small Multiple presupune amplasarea (în cazul dat) a diagramelor aproape una de alta pentru a putea compara diferenţa de date din mai multe grafice concomitent.

O altă variantă a amplasării diagramelor este asta:

Variantele monocrome sunt utilizate pentru a prezenta informaţia la general. Însă putem utiliza încă o culoare pentru a evidenţia anumite date. Spre exemplu, culoarea portocalie în imaginea de mai jos evidenţiază lunile cu valoarea maximă a exporturilor pe parcursul a toţi 5 ani.

Astfel, culoarea serveşte şi pentru a încuraja persoana să facă anumite concluzii, pentru că din start evidenţiază anumite date şi consolidează abilităţile de comparaţie a sistemului vizual.

Read More

Mai jos sunt 3 prezentări: una de calitate foarte proastă, una medie şi una extraordinară.

Încercaţi să le analizaţi pe fiecare şi să vedeţi:

  1. care prezentare este asemănătoare cu slide-urile pe care le faceţi voi?
  2. ce nu este bine în primele 2 prezentări?

Deci, primul set de slide-uri este o prezentare a băncii BRD Groupe Societe Generale:

Este o prezentare scurtă, dar teribilă. În aşa cazuri este bine că numărul slide-urilor este relativ mic (doar 11).

Prezentarea a doua este de calitate mai bună decât prima, dar totuşi sunt momente ce trebuiesc îmbunătăţite:

Mai multe slide-uri şi un design mai bun, dar ochii obosesc de la contrastul puternic al negrului pe alb.

Şi iată ultima prezentare, care merită privită până la urmă, toate 68 slide-uri. Prezentarea este creată de către Garr Reynolds, un expert în domeniul prezentărilor, pentru evenimentul TEDxTokyo organizat recent. Observaţi cum slide-urile au o tematică comună, cum mesajul se transmite prin imaginile utilizate şi atmosfera creată de această prezentare.

Durata prezentării la TEDxTokyo a fost de 12 minute. Deci, aceste 68 slide-uri au fost arătate în doar 12 minute, adică aproximativ 1 slide în 10 secunde.

Aici aș vrea să menționez că pentru unii numărul de slide-uri este un criteriu de calitate și 68 de slide-uri este ”foarte mult pentru o prezentare”, însă prima prezentare cu doar 11 slide-uri va dura mai mult de 12 minute, iar de eficiență nici nu mai vorbesc. Asta defapt înseamnă că nu contează câte slide-uri conține prezentarea, ci cum arată slide-urile și cum acestea sunt prezentate.

Cei interesați pot viziona prezentarea lui Garr Reynolds la TEDxTokyo:

Notă: Slide-urile menționate în postare au fost selectate aleator, autorul bazându-se doar pe calitatea prezentărilor şi nu au intenţia de a promova absolut nimic.


Read More

Într-o prezentare – spaţiul în slide este vital.

Spaţiul  în prezentare este ca aerul pentru om – cu cât este mai puţin, cu atât privirea este mai agitată. Spaţiul utilizat corect, ghidează privirea oamenilor, iar dacă este utilizat incorect – aduce la confuzie.

Prezentarea de mai jos vine cu o explicaţie mai detaliată a “spaţiului” în prezentare:

După cum este menţionat în penultimul slide, în majoritatea cazurilor slide-urile sunt foarte încărcate cu informaţie pentru a arăta că prezentatorul “şi-a făcut tema pentru acasă”. Iată câteva exemple de aceste slide-uri:

Stereotipul după care se ghidează oamenii când crează astfel de slide-uri este:

dacă slide-urile sunt încărcate cu informaţie, atunci se vede că la ele s-a lucrat mult

ceea ce este absolut incorect.

Şi deseori oamenii nici nu citesc/privesc ceea ce este prezentat pe slide, însă dacă ei văd că el conţine multă informaţie, respectiv se crează impresia că autorul “a muncit” din greu.

Acum, nu vreau să spun că nu există slide-uri “bune” care să conţină multă informaţie şi puţin spaţiu, însă trebuie să existe o structură a informaţiei care să ghideze privirea de la ideea 1 la ideea 2, etc. (dar despre asta în una din postările viitoare).

Deci, trebuie să învăţăm să vedem spaţiul, apoi să încercăm să îl utilizăm în design. Dar să ştiţi că nu este atât de simplu după cum pare la prima vedere.

___

1 - http://nobullets.wordpress.com/2009/05/02/more-horrible-slides/
2 - http://learningcommons.ubc.ca/get-teched-up/software-basics/powerpoint/avoiding-powerpoint-slide-pitfalls/
3 - http://freepages.genealogy.rootsweb.ancestry.com/~jswdna/waldenresults.html



Read More