— atavy.com

Archive
Tag "culoare"

Tabelele permit o structurare a datelor destul de bună şi sunt foarte utile în stocarea informaţiei.

Însă dacă merge vorba de prezentarea informaţiei sub forma unui tabel, această metodă nu este cea mai bună, pentru că odată cu creşterea volumului de date din tabel, scade eficienţa de percepţie a informaţiei.

Totuşi dacă s-a decis de a prezenta informaţia sub formă de tabel, atunci trebuie de o făcut cât mai clar şi simplu, astfel încât creierul să poată percepe uşor informaţia şi să se poată orienta rapid în volumul de date.

Iată un exemplu concret de tabel care nu este cel mai reuşit:

Să-l analizăm. Nu pot spune ceva de bine de acest exemplu, pentru că face tot pentru a complica analiza informaţiei din tabel. Pe lângă asta, fiecare coloană de date este dublată, iar celulele din coloanele dublate conţin diferenţa dintre 100 şi valoarea din coloana precedentă. Scopul acestor date este de a arăta cât de mult valoarea din coloana precedentă diferă de valoarea maximă (100%), însă acest element este de prisos, pentru că aceste date nu conţin informaţie nouă, ci doar reflectă valorile reale sub o altă perspectivă, astfel dublând volumul de informaţie din tabel.

Dar nu doar momentul acesta trebuie clarificat. Dacă eliminăm datele din acest tabel astfel încât să rămână grila şi textul, care în sine nu reprezintă datele, ci o descriere a lor, atunci obţinem asta:

Grila respectivă reprezintă la fel o informaţie (destul de voluminoasă) pentru sistemul nostru vizual, însă o mare parte din această informaţie este irelevantă la subiectul pe care vrem să îl comunicăm.

Iar dacă aruncăm o privire asupra datelor extrase, obţinem imaginea următoare:

Însăşi datele sunt formatate diferit, accentul punându-se pe cifrele portocalii şi cifrele scrise cu bold italic, care reprezintă diferenţa dintre 100 şi valoarea actuală. Adică accentul se pune nu pe datele propriu-zise, ci pe datele care rezultă din ele.

Acum să comparăm volumul de informaţie vizuală care reprezintă suport pentru date (stânga) şi volumul de informaţie vizuală care reprezintă însăşi datele (dreapta):

click pe imagine pentru a o mări

Informaţia ce oferă suport, ca volum este mai mare decât informaţia ce reprezintă datele, astfel vederea este încărcată cu un volum dublu de informaţie inutilă care frânează procesul de analiză şi orientare în date. Pe lângă asta, culoarea portocalie a grilei tabelului excită sistemul vizual al nostru şi sustrage atenţia de la date. Dacă să luăm raportul informaţiei “suport : date”, rezultatul va fi mai mare de 1, deoarece volumul informaţiei ce reprezintă suport este mai mare decât volumul datelor. Însă pentru a reprezenta informaţia într-un tabel cât mai eficient, raportul “suport : date” trebuie să fie cât mai mic.

Să vedem o variantă optimizată a acestui tabel:

Am exclus coloanele ce reprezintă diferenţa dintre 100 şi valoarea actuală, pentru că acele date nu aduceau nimic nou. De asemenea am micşorat raportul dintre informaţia vizuală “suport : date”.

Să vedem informaţia ce reprezintă suportul:

Am decolorat tabelul, astfel încât să nu sustragă atenţia de la date şi am eliminat barele verticale din tabel, deoarece însăşi datele din tabel crează această structură prin aranjamentul său.

Iar mai jos vedem informaţia ce reprezintă datele:

În cazul dat am eliminat formatarea cu bold italic şi am accentuat valorile coloanei Total, % prin formatarea lor cu bold.

Acum “greutatea” vizuală a suportului pentru date este mult mai mică decât însăşi datele. Asta permite sistemului vizual să se focuseze pe informaţia propriu-zisă în loc să fie sustras de grila tabelului.

Toate aceste optimizări (decolorarea, formatarea datelor, raportul volumului vizual dintre suport : date) permit şi o manipulare ulterioară mai eficientă a acestor date. Spre exemplu pentru a accentua valorile minime din tabel asupra cărora trebuie de focusat atenţia, aceste valori se pot colora cu o nuanţă a culorii roşii. În cazul dat, au fost accentuate valorile critice, care nu depăşesc pragul de 40%:

Sau, dacă se discută mai detaliat un anumit rezultat, se poate de accentuat concret criteriul şi compania despre care se discută. Astfel, aceste mici modificări ajută să ne focusăm atenţia concret asupra cărorva date sprecifice în comunicarea unui volum mare de date:

Şi aşa se poate de accentuat atenţia asupra oricărui tip de informaţie, nu doar cele mai rele rezultate. Iată un exemplu când se arată companiile care au valoarea în coloana Total, % mai mare de 90%:

Aşadar, tabelul optimizat contribuie la o comunicare mai eficientă a informaţiei, pentru că reflectă doar informaţia strict necesară, fără multe “navaroate” şi informaţie inutilă.

Şi pentru a vedea diferenţa dintre primul şi al doilea tabel, mai jos le-am ataşat unul lângă altul, pentru a face o comparaţie vizuală:

click pe imagine pentru a o mări

La sfârşit aş vrea doar să spun că varianta optimizată, deşi e bună aşa cum este, se poate de optimizat şi mai mult, însă la asta puteţi să vă gândiţi de sine stătător.

După cum am mai menţionat, tabelele nu sunt cea mai optimă metodă de comunicare a informaţiei, dar totuşi dacă aţi ales această metodă, străduiţi-vă să arătaţi informaţia clar şi eficient.

Read More

Pentru acei care lucrează în powerpoint.

Read More

Orice grafic ce reprezintă diferite date statistice trebuie să fie clar şi să necesite cât mai puţin timp pentru a putea fi citit şi înţeles. Dar uneori deseori se întâmplă că graficul este făcut astfel încât să îngreuneze citirea informaţiei din sine, necesitând timp şi efort suplimentar pentru a-l descifra.

Un exemplu nereuşit poate servi graficul din raportul “Dezvoltarea social-economică a Republicii Moldova în anul 2010“, capitolul 3, paragraful 3.8 Comerţul Exterior, pagina 30:

În primul rând, sunt prezentate date pentru 5 ani neconsecutivi, deci nu-ţi poţi crea o imagine deplină a evoluţiei exporturilor în timp din 2000. În al doilea rând, legenda este de foarte nereuşită şi nu-şi îndeplineşte deloc scopul. Pentru a vedea valoarea exportului în luna august, nu poţi raporta culoarea din legendă la culoarea din diagramă din motiv că diferenţa de culori este foarte mică, deci, oricum trebuie de numărat a opta lună. Mai mult ca atât, dacă imprimăm acest grafic, atunci este riscul să nu fie vizibile datele pentru ultimele 2 luni a fiecărui an, pentru că unele imprimante pur şi simplu nu vor imprima aceste culori deschise.

M-am gândit cum de schimbat acest grafic şi iată ce am obţinut (click pentru a deschide pe pagină nouă):

Am scos culorile, am separat datele pe ani şi le-am amplasat alături, astfel ca ochiul să poată compara datele între ele. Tehnica dată poartă numele de Multiplu Mic (Small Multiple) şi a fost popularizată de Edward Tufte – statistician şi profesor emerit, care a scris mai multe bestsellere pe reprezentarea cantitativă a informaţiei.

Tehnica de Small Multiple presupune amplasarea (în cazul dat) a diagramelor aproape una de alta pentru a putea compara diferenţa de date din mai multe grafice concomitent.

O altă variantă a amplasării diagramelor este asta:

Variantele monocrome sunt utilizate pentru a prezenta informaţia la general. Însă putem utiliza încă o culoare pentru a evidenţia anumite date. Spre exemplu, culoarea portocalie în imaginea de mai jos evidenţiază lunile cu valoarea maximă a exporturilor pe parcursul a toţi 5 ani.

Astfel, culoarea serveşte şi pentru a încuraja persoana să facă anumite concluzii, pentru că din start evidenţiază anumite date şi consolidează abilităţile de comparaţie a sistemului vizual.

Read More

partea 1

___

După cum am mai spus, sistemul vizual al omului este excitat atunci când este expus luminei “vizibile”, excitaţia fiind maximă pentru 4 culori (conform teoriei procesării opuse):

Asta explică culorile semaforului:

  1. roşu – culoarea cu lungimea de undă cea mai lungă, care se răspândeşte cel mai departe (de exemplu prin ceaţă), excită la maxim o extremă a canalului Roşu contra Verde
  2. galben – culoarea cu lungimea de undă mai mică ca la roşu, dar mai mare ca la verde, excită la maxim extrema canalului Galben contra Albastru
  3. verde – culoarea cu lungimea de undă mai mică ca la roşu şi galben, însă la fel excită la maxim cealaltă extremă a canalului Roşu contra Verde

Deci, aceste 4 culori sunt cele mai “puternice”, pentru că excită sistemul vizual la maxim (deşi noi nu realizăm asta) şi noi avem tendinţa să le observăm în primul rând. Pe lângă acesta, aceste culor nu pot fi “combinate”: nu există culoarea “albastru-gălbuie” sau “roşie-verzuie”, anume datorită faptului că aceste culori constituie extreme ale canalelor vizuale.

Aceste culori trebuie utilizate foarte atent, pentru a evita iritarea sistemului vizual. Un simplu exemplu ar fi diagrama de mai jos:

De la aşa diagrame, sistemul vizual pur şi simplu “afigheşte”. În aşa diagrame nu ştii la ce să te uiţi mai întâi de toate, iar cele 4 culori în perechi sunt situate una lângă alta, făcând procesarea culorilor şi mai complicată.

Mult mai simplă şi mai plăcută este diagrama acromatică:

Culoarea, utilizată corect, poate servi un instrument foarte puternic pentru a prezenta o informaţie şi poate fi un element destructiv dacă este utilizată incorect. Culorile au abilitatea de a evidenţia momentele importante, dar nu trebuie de făcut abuz de culoare:

În postarea dată s-a discutat doar despre nuanţe, adică culoarea “pură”, fără adaos de alb (culori “deschise”) sau negru (culori “închise”). Nuanţele sunt utilizate atunci când trebuie de evidenţiat ceva, de acordat prioritate unui lucru. În celelalte cazuri se utilizează culorile închise şi cele deschise, dar despre aceasta citiţi în una din postările viitoare.

sursa imagine 1 - http://en.wikipedia.org/wiki/Opponent_process

Read More

Postarea dată este despre procesul de percepţie a culorii şi nu despre impactul culorii asupra oamenilor. Este o postare puţin teoretică (sper totuși să nu fie plictisitoare), dar oferă câteva principii fundamentale de utilizare a culorii în vizualizarea informaţiei.

___

Fără multă teorie despre structura ochiului (de la lecţiile de anatomie de la şcoală/universitate), vom trece deodată la subiect.

Mai întâi să ne reamintim ce este “culoarea”. Culoarea este caracterizată de raze de lumină de o anumită frecvenţă:

 

Pe retina ochiului există celule cu conuri (mai departe “conuri”) care reacționează/se excită atunci când pe ele nimerește lumina, astfel semnalizând creierului o anumită culoare. Sunt 3 tipuri de conuri care sunt sensibile la diferite frecvențe ale undelor:

  1. conurile sensibile la lumina cu lungimea de undă mare, reacționând la maxim la culoarea roșie (notare convențională L)
  2. conurile sensibile la lumina cu lungimea de undă medie, reacționând la maxim la culoarea verde (M)
  3. conurile sensibile la lumina cu lungimea de undă mică, reacționând la maxim la culoarea albastră (H)

Astfel toate culorile sunt obținute prin stimularea diferită a fiecărui tip de con. Spre exemplu, culoarea galbenă presupune stimularea în aceeași măsură a conurilor L și M, iar conurile H foarte slab, pe când culoarea albastră stimulează conurile H mai tare, iar M și L mai puțin.

Mai sus a fost descris procesul de depistare a culorilor de către conurile retinei, nu și de procesare.

Referitor la procesarea culorii, există teoria procesării opuse (Opponent process theory), care spune că creierul procesează informația de la conuri într-o manieră antagonistă.

Conform acestei teorii, creierul nu procesează reacțiile fiecărui tip de con separat, ci procesează diferența dintre reacțiile diferitor tipuri de coni. Astfel, după teoria procesării opuse, există 3 tipuri de canale opuse:

  1. Roșu contra Verde
  2. Albastru contra Galben
  3. Alb contra Negru (acest canal este acromatic și depistează iluminația)

Reacția la o culoare a unui canal este antagonistă celeilalte culori, astfel, atunci când o culoare excită conurile, cealaltă culoare este inhibată. Culorile ”opuse” nu sunt niciodată percepute simultan, pentru că sistemul vizual nu poate fi excitat și inhibat în același timp.

Aceste culori însă sunt cele mai ”aprinse” pentru ochiul uman, pentru că constituie extremele canalelor, astfel excitația sistemului vizual fiind maximă.

___

Pentru a nu face articolul prea lung și plictisitor, citiți continuarea aici.

imaginea 2 – ”Designing with the Mind in Mind”, Jeff Johnson, 2010, p.54
imaginea 3 – Wikipedia, Opponent Process

Read More