— atavy.com

Archive
prezentări

După ceva timp și efort depus, am terminat-o.

Pe 12 mai în Moldova se va desfășura campania de curățenie Hai, Moldova! la care sunt invitați toți doritorii care vor ca în locul în care trăiesc ei să fie curat.

Pentru mai multe detalii, accesează http://hai.md/

 

 


Read More

Read More

Alexandru Zgardan a avut un speech foarte actual şi profund la TEDxChișinău primăvara aceasta, care a avut și un mesaj pentru public, dar am ales să scriu despre această prezentare pentru că a utilizat careva slide-uri pentru a arăta situaţia demografică în țară, pe care aş vrea să le analizez şi puţin să le modific, astfel încât impactul lor să fie mai puternic.

Pentru acei interesaţi, iată speech-ul:

Pe parcursul prezentării, speaker-ul a arătat 3 slide-uri care reflectă situaţia demografică în ţară la 3 momente de timp: trecut, prezent şi viitor. Iată cum arată aceste slide-uri:

Ce e bine în aceste slide-uri:

  1. sunt utilizate simboluri grafice pentru diferite tipuri de oameni și nu ca de obicei cifre
  2. sunt utilizate diferite culori pentru a evidenţia diferenţa de vârstă
  3. slide-urile sunt simple şi accesibile

Ce e rău:

  1. este foarte greu de comparat situaţia dintre 2 perioade te timp şi respectiv de tras careva concluzii
  2. nu este clară diferenţa dintre simbolurile roşii: ce înseamnă cuplul cu acei doi bătrânei? oare este egal cu 100,000 oameni şi acest simbol sau nu?
  3. amplasarea textului şi a simbolurilor se schimbă de la slide la slide, astfel se crează impresia că apare o imagine total diferită de acea anterioară

Dar neajunsul major totuşi este acel menţionat în punctul (1) – lipsa posibilităţii de a compara situaţia dintre două slide-uri, pentru că asta era obiectivul de bază—să arate diferenţa, în baza căreia, ulterior, se vor trage anumite concluzii.

Din cauza că memoria de lucru (sau atenţia) este foarte limitată, atunci când vedem slide-ul următor atenţia noastră se focusează pe noul slide, uitând informaţia prezentată pe slide-ul precedent. Pe lângă asta, amplasarea simbolurilor nu ne permite să facem o comparaţie între numărul şi tipul lor pe slide. Toate acestea rezultă într-un efort mental mai mare pentru a număra, compara şi înţelege situaţia (dar să nu uităm că oamenii sunt leneşi şi nu le place să depună efort).

Iată însă o variantă îmbunătăţită a slide-urilor, în care doar am reorganizat informaţia pe slide-uri fără a adăuga ceva nou, care permite comparaţia situaţiei dintre 2 slide-uri, oferă posibilitatea de a efectua mai uşor careva calcule şi arată doar diferenţa de la slide la slide, adică nu se schimbă toată imaginea, ci doar o mică parte a ei:

Unicul element pe care totuși l-am adăugat este acel indicator care arată la 10 simboluri. El poate fi şi scos, însă aici uşurează numărarea simbolurilor. În rest, am operat cu aceleaşi date, reorganizându-le astfel încât informaţia nu “sare” dintr-o poziţie în alta atunci când schimbăm slide-urile, iar simbolurile sunt grupate în linii. Aceste două “modificări” permit să vedem care este diferenţa dintre oricare 2 slide-uri.

Însă pentru a face această diferenţă şi mai vizibilă, simbolurile nu au fost şterse complet, ci s-a lăsat conturul lor. Astfel creierul percepe că în locul acestor contururi a fost ceva, însă acum nu mai este, “vede ceea ce a dispărut” (sună cam straniu asta:). Dar dacă nu ar fi aceste contururi, atunci din cauza memoriei de lucru limitate omul ar fi uitat câte simboluri au fost pe slide-ul precedent şi speaker-ul ar fi trebuit să schimbe repede de câteva ori slide-urile înainte şi înapoi, ca publicul să perceapă diferenţa.

Respectiv, recomandarea ar fi să creăm slide-urile astfel încât să uşurăm percepţia informaţiei, așa ca oamenii să o înţeleagă fără să depună mult efort, iar noi doar să consolidăm concluziile și să ne axăm mai mult pe partea emoțională, care este unul din aspectele cele mai importante într-o prezentare, despre care voi scrie în una din postările ulterioare.

 

În rest, ca să spun ceva despre speech pe lângă slide-uri și mesaj (care a fost prezent), mi-a plăcut câteva elemente: asociaţia cu broaştele ţestoase (a fost după părerea mea una reuşită, deşi putea fi un pic îmbunătăţită), expunerea experienţei proprii sub forma unor istorioare (a conectat publicul cu speaker-ul şi a trezit careva emoţii publicului) şi un simţ al umorului specific, care mi-a asociat întregul speech cu speech-urile lui Mr. Ken Robinson.

PS: Aștept înregistrările de la TEDxYouth. Au fost multe bune, poate analizez și de acolo careva speech-uri.

Read More

Pentru acei care lucrează în powerpoint.

Read More

Una din cele mai răspândite reguli “de comunicare” interpersonală este regula lui Mehrabian 7-38-55%, conform căreia:

  • 7% din comunicare revin cuvintelor pe care le spunem
  • 38% din comunicare revin tonului vocii, intonaţiei cu care rostim cuvintele
  • 55% din comunicare revin limbajului corpului (body language)

Regula dată este foarte populară, dar nu este foarte aplicabilă în prezentări sau în comunicarea de informaţie nouă din 2 motive.

1. Regula lui Mehrabian reprezintă combinarea rezultatelor a 2 studii diferite: primul a analizat sensul semantic al cuvântului vs. tonul vocii, al doilea a observat tonul vocii vs. limbajul corpului. Rezultatele acestor 2 studii au fost combinate, generând regula 7-38-55%.

2. Regula dată se referă doar la comunicarea trăirilor, emoţiilor şi a atitudinii (!) şi nu poate fi aplicată în procesul de comunicare în care se transmite informaţie teoretică despre un anumit produs, proces, etc.

Şi totuşi dacă cineva insistă în veridicitatea acestei reguli, atunci ea este aplicabilă doar pentru femei, deoarece bărbaţii nu au participat în acele 2 studii.

Cât ţine de prezentările cu slide-uri, tonalitatea vocii şi limbajul non-verbal joacă un rol important, dar nu în raport de 7-38-55%, pentru că o mare parte din volumul de informaţie îl prezintă informația din slide-uri şi comentariile prezentatorului. Însă indiciile non-verbale sunt foarte importante, pentru că transmit atitudinea prezentatorului faţă de ceea ce spune el, asta fiind o componentă indispensabilă a persuasiunii vorbitorului.

Read More

Poate cineva știe, poate nu, dar sunt așa numitele ”reguli de amplasare a textului pe slide”. Ele sunt multe și diverse, dar aș vrea să mă opresc asupra a 2 reguli, care sunt foarte similare și care ne vorbesc despre volumul textului în slide:

Ideea este că nu există nici un fel de regulă care ar spune ”în cazul acesta trebuie de utilizat atâta text, iar în cazul acesta mai puțin, dar nu mai mult decât atâtea cuvinte, etc”.

Doar autorul prezentării decide cât text să pună pe slide și își asumă toată responsabilitatea pentru acest fapt. Iar unii dintre cei mai importanți factori pe care prezentatorul trebuie să-i ia în considerație, atunci când decide cât text să pună pe slide, este simplitatea și claritatea mesajului pentru audiență.


Read More

Mai jos sunt 3 prezentări: una de calitate foarte proastă, una medie şi una extraordinară.

Încercaţi să le analizaţi pe fiecare şi să vedeţi:

  1. care prezentare este asemănătoare cu slide-urile pe care le faceţi voi?
  2. ce nu este bine în primele 2 prezentări?

Deci, primul set de slide-uri este o prezentare a băncii BRD Groupe Societe Generale:

Este o prezentare scurtă, dar teribilă. În aşa cazuri este bine că numărul slide-urilor este relativ mic (doar 11).

Prezentarea a doua este de calitate mai bună decât prima, dar totuşi sunt momente ce trebuiesc îmbunătăţite:

Mai multe slide-uri şi un design mai bun, dar ochii obosesc de la contrastul puternic al negrului pe alb.

Şi iată ultima prezentare, care merită privită până la urmă, toate 68 slide-uri. Prezentarea este creată de către Garr Reynolds, un expert în domeniul prezentărilor, pentru evenimentul TEDxTokyo organizat recent. Observaţi cum slide-urile au o tematică comună, cum mesajul se transmite prin imaginile utilizate şi atmosfera creată de această prezentare.

Durata prezentării la TEDxTokyo a fost de 12 minute. Deci, aceste 68 slide-uri au fost arătate în doar 12 minute, adică aproximativ 1 slide în 10 secunde.

Aici aș vrea să menționez că pentru unii numărul de slide-uri este un criteriu de calitate și 68 de slide-uri este ”foarte mult pentru o prezentare”, însă prima prezentare cu doar 11 slide-uri va dura mai mult de 12 minute, iar de eficiență nici nu mai vorbesc. Asta defapt înseamnă că nu contează câte slide-uri conține prezentarea, ci cum arată slide-urile și cum acestea sunt prezentate.

Cei interesați pot viziona prezentarea lui Garr Reynolds la TEDxTokyo:

Notă: Slide-urile menționate în postare au fost selectate aleator, autorul bazându-se doar pe calitatea prezentărilor şi nu au intenţia de a promova absolut nimic.


Read More
  1. Slide-uri care transmit mesajul fără comentarii din partea prezentatorului (adică prezentările care conţin multă informaţie şi mult text în ele).
  2. Slide-uri care nu sunt foarte relevante fără comentarii din partea prezentatorului (nu transmit mesajul singure).

Primul tip de prezentări este cel mai răspândit: slide-urile încărcate cu informaţie, astfel încât dacă ai uitat ceva, tragi cu ochiul şi îţi aduci aminte, totul clar explicat, mult text, “rugumat” pentru fiecare. Aşa prezentări pot fi vizualizate şi înţelese fără prezenţa autorului slide-urilor. De obicei aşa prezentări sunt voluminoase.

Al doilea tip de prezentări sunt mai puţin voluminoase, conţin mai puţin text şi nu sunt autodescriptive. Uitându-te la aşa prezentare fără comentariile autorului – nu este foarte clar ce mesaj redă un anumit slide, însă dacă acelaşi slide este însoţit de prezentator şi comentariile sale, atunci slide-ul serveşte un intensificator foarte puternic a emoţiilor şi a mesajului prezentatorului.

Care este mai bun?

Răspunsul este unul foarte general: Depinde.

Prezentările ce au puţin text şi multe elemente vizuale sunt bune atunci când slide-urile vor fi prezentate oamenilor la o întâlnire, de către autor. Atunci mesajul este consolidat de către prezentare şi are un impact mai puternic.

Prezentările autodescriptive (care sunt clare fără prezenţa autorului), sunt bune atunci când autorul nu are posibilitatea să le prezinte oamenilor şi va plasa slide-urile online sau le va transmite altor oameni. Acest tip de prezentare însă poate fi înlocuit cu un document, în care lejer se poate include toată informaţia detaliată, care va fi analizată atunci când persoana va avea suficient timp pentru asta.

Iar în cazul când prezentarea va fi arătată de către autor oamenilor, dar trebuie trimisă şi la cei absenţi – atunci se fac 2 prezentări: slide-urile care vor fi prezentate şi un document care conţine în detalii aceeaşi informaţie.

Read More