— atavy.com

Archive
culoare

partea 1

___

După cum am mai spus, sistemul vizual al omului este excitat atunci când este expus luminei “vizibile”, excitaţia fiind maximă pentru 4 culori (conform teoriei procesării opuse):

Asta explică culorile semaforului:

  1. roşu – culoarea cu lungimea de undă cea mai lungă, care se răspândeşte cel mai departe (de exemplu prin ceaţă), excită la maxim o extremă a canalului Roşu contra Verde
  2. galben – culoarea cu lungimea de undă mai mică ca la roşu, dar mai mare ca la verde, excită la maxim extrema canalului Galben contra Albastru
  3. verde – culoarea cu lungimea de undă mai mică ca la roşu şi galben, însă la fel excită la maxim cealaltă extremă a canalului Roşu contra Verde

Deci, aceste 4 culori sunt cele mai “puternice”, pentru că excită sistemul vizual la maxim (deşi noi nu realizăm asta) şi noi avem tendinţa să le observăm în primul rând. Pe lângă acesta, aceste culor nu pot fi “combinate”: nu există culoarea “albastru-gălbuie” sau “roşie-verzuie”, anume datorită faptului că aceste culori constituie extreme ale canalelor vizuale.

Aceste culori trebuie utilizate foarte atent, pentru a evita iritarea sistemului vizual. Un simplu exemplu ar fi diagrama de mai jos:

De la aşa diagrame, sistemul vizual pur şi simplu “afigheşte”. În aşa diagrame nu ştii la ce să te uiţi mai întâi de toate, iar cele 4 culori în perechi sunt situate una lângă alta, făcând procesarea culorilor şi mai complicată.

Mult mai simplă şi mai plăcută este diagrama acromatică:

Culoarea, utilizată corect, poate servi un instrument foarte puternic pentru a prezenta o informaţie şi poate fi un element destructiv dacă este utilizată incorect. Culorile au abilitatea de a evidenţia momentele importante, dar nu trebuie de făcut abuz de culoare:

În postarea dată s-a discutat doar despre nuanţe, adică culoarea “pură”, fără adaos de alb (culori “deschise”) sau negru (culori “închise”). Nuanţele sunt utilizate atunci când trebuie de evidenţiat ceva, de acordat prioritate unui lucru. În celelalte cazuri se utilizează culorile închise şi cele deschise, dar despre aceasta citiţi în una din postările viitoare.

sursa imagine 1 - http://en.wikipedia.org/wiki/Opponent_process

Read More

Postarea dată este despre procesul de percepţie a culorii şi nu despre impactul culorii asupra oamenilor. Este o postare puţin teoretică (sper totuși să nu fie plictisitoare), dar oferă câteva principii fundamentale de utilizare a culorii în vizualizarea informaţiei.

___

Fără multă teorie despre structura ochiului (de la lecţiile de anatomie de la şcoală/universitate), vom trece deodată la subiect.

Mai întâi să ne reamintim ce este “culoarea”. Culoarea este caracterizată de raze de lumină de o anumită frecvenţă:

 

Pe retina ochiului există celule cu conuri (mai departe “conuri”) care reacționează/se excită atunci când pe ele nimerește lumina, astfel semnalizând creierului o anumită culoare. Sunt 3 tipuri de conuri care sunt sensibile la diferite frecvențe ale undelor:

  1. conurile sensibile la lumina cu lungimea de undă mare, reacționând la maxim la culoarea roșie (notare convențională L)
  2. conurile sensibile la lumina cu lungimea de undă medie, reacționând la maxim la culoarea verde (M)
  3. conurile sensibile la lumina cu lungimea de undă mică, reacționând la maxim la culoarea albastră (H)

Astfel toate culorile sunt obținute prin stimularea diferită a fiecărui tip de con. Spre exemplu, culoarea galbenă presupune stimularea în aceeași măsură a conurilor L și M, iar conurile H foarte slab, pe când culoarea albastră stimulează conurile H mai tare, iar M și L mai puțin.

Mai sus a fost descris procesul de depistare a culorilor de către conurile retinei, nu și de procesare.

Referitor la procesarea culorii, există teoria procesării opuse (Opponent process theory), care spune că creierul procesează informația de la conuri într-o manieră antagonistă.

Conform acestei teorii, creierul nu procesează reacțiile fiecărui tip de con separat, ci procesează diferența dintre reacțiile diferitor tipuri de coni. Astfel, după teoria procesării opuse, există 3 tipuri de canale opuse:

  1. Roșu contra Verde
  2. Albastru contra Galben
  3. Alb contra Negru (acest canal este acromatic și depistează iluminația)

Reacția la o culoare a unui canal este antagonistă celeilalte culori, astfel, atunci când o culoare excită conurile, cealaltă culoare este inhibată. Culorile ”opuse” nu sunt niciodată percepute simultan, pentru că sistemul vizual nu poate fi excitat și inhibat în același timp.

Aceste culori însă sunt cele mai ”aprinse” pentru ochiul uman, pentru că constituie extremele canalelor, astfel excitația sistemului vizual fiind maximă.

___

Pentru a nu face articolul prea lung și plictisitor, citiți continuarea aici.

imaginea 2 – ”Designing with the Mind in Mind”, Jeff Johnson, 2010, p.54
imaginea 3 – Wikipedia, Opponent Process

Read More