— atavy.com

ochiul şi culorile – cum?

Postarea dată este despre procesul de percepţie a culorii şi nu despre impactul culorii asupra oamenilor. Este o postare puţin teoretică (sper totuși să nu fie plictisitoare), dar oferă câteva principii fundamentale de utilizare a culorii în vizualizarea informaţiei.

___

Fără multă teorie despre structura ochiului (de la lecţiile de anatomie de la şcoală/universitate), vom trece deodată la subiect.

Mai întâi să ne reamintim ce este “culoarea”. Culoarea este caracterizată de raze de lumină de o anumită frecvenţă:

 

Pe retina ochiului există celule cu conuri (mai departe “conuri”) care reacționează/se excită atunci când pe ele nimerește lumina, astfel semnalizând creierului o anumită culoare. Sunt 3 tipuri de conuri care sunt sensibile la diferite frecvențe ale undelor:

  1. conurile sensibile la lumina cu lungimea de undă mare, reacționând la maxim la culoarea roșie (notare convențională L)
  2. conurile sensibile la lumina cu lungimea de undă medie, reacționând la maxim la culoarea verde (M)
  3. conurile sensibile la lumina cu lungimea de undă mică, reacționând la maxim la culoarea albastră (H)

Astfel toate culorile sunt obținute prin stimularea diferită a fiecărui tip de con. Spre exemplu, culoarea galbenă presupune stimularea în aceeași măsură a conurilor L și M, iar conurile H foarte slab, pe când culoarea albastră stimulează conurile H mai tare, iar M și L mai puțin.

Mai sus a fost descris procesul de depistare a culorilor de către conurile retinei, nu și de procesare.

Referitor la procesarea culorii, există teoria procesării opuse (Opponent process theory), care spune că creierul procesează informația de la conuri într-o manieră antagonistă.

Conform acestei teorii, creierul nu procesează reacțiile fiecărui tip de con separat, ci procesează diferența dintre reacțiile diferitor tipuri de coni. Astfel, după teoria procesării opuse, există 3 tipuri de canale opuse:

  1. Roșu contra Verde
  2. Albastru contra Galben
  3. Alb contra Negru (acest canal este acromatic și depistează iluminația)

Reacția la o culoare a unui canal este antagonistă celeilalte culori, astfel, atunci când o culoare excită conurile, cealaltă culoare este inhibată. Culorile ”opuse” nu sunt niciodată percepute simultan, pentru că sistemul vizual nu poate fi excitat și inhibat în același timp.

Aceste culori însă sunt cele mai ”aprinse” pentru ochiul uman, pentru că constituie extremele canalelor, astfel excitația sistemului vizual fiind maximă.

___

Pentru a nu face articolul prea lung și plictisitor, citiți continuarea aici.

imaginea 2 – ”Designing with the Mind in Mind”, Jeff Johnson, 2010, p.54
imaginea 3 – Wikipedia, Opponent Process

0 comments
Submit comment