“a citi” este nenatural pentru creier (partea 1)
După cum am scris în postarea despre evoluția creierului, omul din născare are un set de ”abilități” înnăscute, dictate de evoluția sa pe parcursul a milioanelor de ani.
Spre exemplu, pe oameni nu trebuie să-i înveți să vorbească sau să meargă, ei învață asta singuri, automat, pentru că undeva în creier aceste abilități sunt ”prescrise”. Avem o instrucție după care creierul învață aceste lucruri.
În schimb cititul, spre exemplu, nu este o abilitate înnăscută a omului, pentru că necesită ca cineva să învețe persoana cum să citească, cum arată și ce înseamnă fiecare literă, semn de punctuație, etc. De aici rezultă că cititul este nenatural pentru om.
Să vedem cum decurge procesul de învățare a citi pentru un om, dar înainte de asta să definim o idee:
Oamenii vad lucrurile în șabloane/tipare (în engleza este un cuvânt mai potrivit – pattern), adica noi distingem liniile drepte, cercuri, curbe, pe care le unim în structuri mai complexe (ex. 2 cercuri = 2 ochi, 2 linii curbe = sprâncene, etc.), care ulterior rezulta într-o imagine (ex. ochii, sprâncenele, nasul = fața), doar ca acest proces de obicei se petrece atât de repede ca noi nu ne dam seama de existența acestuia, însă datorită șabloanelor, omul are capacitatea de a recunoaște lucrurile practic instantaneu atunci când le vede.
La început, când persoana începe să învețe literele, ea la fel vede mai întâi șabloanele care îi sunt deja cunoscute: liniile drepte, curbele, cercurile, etc. pe care le memorizează ca litere. Spre exemplu literele ‘a’ și ‘t’ se ”descifrează” precum este arătat în imaginea de mai jos:
Litera 'a' este memorizată ca un cerculeț cu o liniuță scurtă în partea dreapta de sus și un ”cârlegel” în partea deapta de jos
Litera 't' este memorizată ca o liniuță dreaptă aproape verticală, o liniuță orizontală care o intersectează pe cea verticală mai sus de mijloc și încă un ”cârlegel” cu care se termină partea de jos a liniei verticale
Odată ”descifrate”, literele se memorizează în creier ca imagini, care sunt recunoscute de către creier atunci când persoana vede setul de linii similar cu cel memorizat.
Apropo, uneori ne este complicat să citim scrisul de mână a altor persoane pentru că ei desenează literele în așa mod, încât acestea nu corespund șabloanelor memorizate de noi.