Tabelele permit o structurare a datelor destul de bună şi sunt foarte utile în stocarea informaţiei.
Însă dacă merge vorba de prezentarea informaţiei sub forma unui tabel, această metodă nu este cea mai bună, pentru că odată cu creşterea volumului de date din tabel, scade eficienţa de percepţie a informaţiei.
Totuşi dacă s-a decis de a prezenta informaţia sub formă de tabel, atunci trebuie de o făcut cât mai clar şi simplu, astfel încât creierul să poată percepe uşor informaţia şi să se poată orienta rapid în volumul de date.
Iată un exemplu concret de tabel care nu este cel mai reuşit:
Să-l analizăm. Nu pot spune ceva de bine de acest exemplu, pentru că face tot pentru a complica analiza informaţiei din tabel. Pe lângă asta, fiecare coloană de date este dublată, iar celulele din coloanele dublate conţin diferenţa dintre 100 şi valoarea din coloana precedentă. Scopul acestor date este de a arăta cât de mult valoarea din coloana precedentă diferă de valoarea maximă (100%), însă acest element este de prisos, pentru că aceste date nu conţin informaţie nouă, ci doar reflectă valorile reale sub o altă perspectivă, astfel dublând volumul de informaţie din tabel.
Dar nu doar momentul acesta trebuie clarificat. Dacă eliminăm datele din acest tabel astfel încât să rămână grila şi textul, care în sine nu reprezintă datele, ci o descriere a lor, atunci obţinem asta:
Grila respectivă reprezintă la fel o informaţie (destul de voluminoasă) pentru sistemul nostru vizual, însă o mare parte din această informaţie este irelevantă la subiectul pe care vrem să îl comunicăm.
Iar dacă aruncăm o privire asupra datelor extrase, obţinem imaginea următoare:
Însăşi datele sunt formatate diferit, accentul punându-se pe cifrele portocalii şi cifrele scrise cu bold italic, care reprezintă diferenţa dintre 100 şi valoarea actuală. Adică accentul se pune nu pe datele propriu-zise, ci pe datele care rezultă din ele.
Acum să comparăm volumul de informaţie vizuală care reprezintă suport pentru date (stânga) şi volumul de informaţie vizuală care reprezintă însăşi datele (dreapta):
click pe imagine pentru a o mări
Informaţia ce oferă suport, ca volum este mai mare decât informaţia ce reprezintă datele, astfel vederea este încărcată cu un volum dublu de informaţie inutilă care frânează procesul de analiză şi orientare în date. Pe lângă asta, culoarea portocalie a grilei tabelului excită sistemul vizual al nostru şi sustrage atenţia de la date. Dacă să luăm raportul informaţiei “suport : date”, rezultatul va fi mai mare de 1, deoarece volumul informaţiei ce reprezintă suport este mai mare decât volumul datelor. Însă pentru a reprezenta informaţia într-un tabel cât mai eficient, raportul “suport : date” trebuie să fie cât mai mic.
Să vedem o variantă optimizată a acestui tabel:
Am exclus coloanele ce reprezintă diferenţa dintre 100 şi valoarea actuală, pentru că acele date nu aduceau nimic nou. De asemenea am micşorat raportul dintre informaţia vizuală “suport : date”.
Să vedem informaţia ce reprezintă suportul:
Am decolorat tabelul, astfel încât să nu sustragă atenţia de la date şi am eliminat barele verticale din tabel, deoarece însăşi datele din tabel crează această structură prin aranjamentul său.
Iar mai jos vedem informaţia ce reprezintă datele:
În cazul dat am eliminat formatarea cu bold italic şi am accentuat valorile coloanei Total, % prin formatarea lor cu bold.
Acum “greutatea” vizuală a suportului pentru date este mult mai mică decât însăşi datele. Asta permite sistemului vizual să se focuseze pe informaţia propriu-zisă în loc să fie sustras de grila tabelului.
Toate aceste optimizări (decolorarea, formatarea datelor, raportul volumului vizual dintre suport : date) permit şi o manipulare ulterioară mai eficientă a acestor date. Spre exemplu pentru a accentua valorile minime din tabel asupra cărora trebuie de focusat atenţia, aceste valori se pot colora cu o nuanţă a culorii roşii. În cazul dat, au fost accentuate valorile critice, care nu depăşesc pragul de 40%:
Sau, dacă se discută mai detaliat un anumit rezultat, se poate de accentuat concret criteriul şi compania despre care se discută. Astfel, aceste mici modificări ajută să ne focusăm atenţia concret asupra cărorva date sprecifice în comunicarea unui volum mare de date:
Şi aşa se poate de accentuat atenţia asupra oricărui tip de informaţie, nu doar cele mai rele rezultate. Iată un exemplu când se arată companiile care au valoarea în coloana Total, % mai mare de 90%:
Aşadar, tabelul optimizat contribuie la o comunicare mai eficientă a informaţiei, pentru că reflectă doar informaţia strict necesară, fără multe “navaroate” şi informaţie inutilă.
Şi pentru a vedea diferenţa dintre primul şi al doilea tabel, mai jos le-am ataşat unul lângă altul, pentru a face o comparaţie vizuală:
click pe imagine pentru a o mări
La sfârşit aş vrea doar să spun că varianta optimizată, deşi e bună aşa cum este, se poate de optimizat şi mai mult, însă la asta puteţi să vă gândiţi de sine stătător.
După cum am mai menţionat, tabelele nu sunt cea mai optimă metodă de comunicare a informaţiei, dar totuşi dacă aţi ales această metodă, străduiţi-vă să arătaţi informaţia clar şi eficient.
Read MoreInformaţia poate fi prezentată extraordinar de frumos. Mai jos este un exemplu de grafic al inginerului francez Charles Joseph Minard, care reflectă evenimentele istorice în timpul invaziei lui Napoleon în Rusia în 1812. (click pentru a deschide imaginea mărită în fereastră nouă)
Acest grafic clasic, desenat în 1869, este considerat unul dintre cele mai reuşite grafice de până acum, anume datorită simplităţii şi a volumului de informaţie pe care îl conţine.
Începând de la stânga, la hotarul dintre Polonia şi Rusia, lângă râul Niemen, linia lată de culoare bej, reprezintă armata franceză, sau aşa numita Grand Army (422,000) invadând Rusia în Iunie 1812. Lăţimea acestei linii reprezintă mărimea armatei la momente diferite în timp. În septembrie, armata franceză a ajuns la Moscova, însă la acel moment armata franceză a fost practic distrusă, rămânând cu 100,000 oameni. Calea retragerii lui Napoleon este indicată cu linia neagră, care este “conectată” la o diagramă care indică temperatura la diferite momente în timp. Astfel, putem observa pierderile armatei franceze cauzate de temperaturile joase şi a trecerii peste râuri în calea sa (cele mai mari pierderi armata le-a avut în rezultatul trecerii peste râul Studienska la -20 grade celsius: de la 50,000 la 28,000 oameni), ajungând cu o armată de doar 10,000 oameni până la hotarele dintre Polonia şi Rusia, de unde totul a început.
În grafic sunt reprezentate 6 variabile diferite:
Graficul conţine un volum de informaţie enorm, pe care dacă îl descriem în cuvinte, obţinem o mare parte a articolului de pe Wikipedia care descrie campania lui Napoleon.
Un grafic simplu, dar totodată complex în volumul de informaţie pe care o conţine, ca acesta al lui Charles Minard, reflectă atât imaginea generală a unui eveniment, cât şi posibilitatea de a vedea şi analiza detaliile. Pe lângă aceasta, graficul este un suport vizual foarte puternic, care permite memorarea informaţiei mult mai bine.
Şi sunt sigur că dacă am avea aşa grafice în şcoli, am învăţa istoria mult mai bine, cel puţin pentru că ne-ar fi mult mai interesant.
Read MoreCam lung şi întortocheat titlu, dar să vă arăt un simplu exemplu – trei diagrame care arată performanţa lunară a unei echipe în activitatea pe care o desfăşoară:
Ce e bine şi ce e rău cu aceste diagrame?
Să o luăm de la “ce e bine”:
Cam asta e. Acum să vedem “ce e rău”:
Şi această diferenţă în scară distorsionează foarte mult comparaţia între aceste diagrame. Priviţi la lungimea barei şi valoarea numerică pentru a doua înregistrare din luna Februarie şi a doua înregistrare din luna Aprilie:
Lungimea barei e mai lungă, deşi valoarea e mai mică. Asta crează o confuzie dintre ceea ce vedem noi şi ceea ce concludem în urma comparaţiei a acelor 2 cifre în minte. În cazul dat creierul percepe situaţia ca fiind una aproape identică în ambele cazuri, pe când în realitate situaţia este mult prea diferită.
Să vedem aceleaşi diagrame, dar puţin îmbunătăţite prin eliminarea acelor 2 puncte “ce nu e bine”:
Acum situaţia cu luna aprilie e mult mai clară, datorită faptului că scara e aceeaşi pentru toate trei diagrame. Asta ne uşurează foarte mult procesul de comparaţie şi stabilirea concluziilor.
Deci, utilizarea scării cu acelaşi diapazon de valori pentru mai multe grafice de acelaşi tip este necesară pentru a oferi o viziune mai clară a situaţiei.
Read MoreIată volumul de informaţie generat în 2006 şi 2010 (în Exabytes):
Această cifră este în continuă creştere.
În caz că nu ştii cât este 1 Exabyte, iată o tabelă:
Am considerat 1MB fiind egal cu 1000KB, întrucât este standardizat de către autorităţile IEEE şi UE precum că 1MegaByte = 1000^2 Bytes. Sursa: wikipedia.
Spre ce tind eu.
Odată cu creşterea volumul de informaţie generată, creşte şi volumul de informaţie statistică colectată despre utilizatorii internet, iar posibilităţile de absorbţie a acestei informaţii rămân limitate. Şi aici ne vin în ajutor instrumentele de vizualizare a acestei informaţii statistice.
Unul din aceste instrumente este Sparkbars şi poate fi downloadat de pe datadrivenconsulting.com (link direct). Sparkbars-urile sunt create în baza Sparklines ale lui Edward Tufte, marele guru al vizualizării informației.
Este simplu în utilizare şi foarte util, pentru că permite generarea de mici grafice care pot fi postate pe twitter şi facebook, sau chiar pe blog, însoțite de un text descriptiv:
▅ ▆ ▇ █ █ PIB-ul pentru anii 2005-2009: 37 652 mln, 44 754 mln, 53 430 mln, 62 922 mln şi respectiv 60 430 mln MDL
Read More
Она: А чего б ты щас хотел? только честно!
Он: Честно?
Он: Делить на ноль :-|
Iată un text luat dintr-un comics de pe bash.org.ru. Fără imagini, acest text este unul abstract, care nu provoacă foarte mari emoţii.
Imaginile însă ajută la comunicarea informaţiei datorită faptului că:
Comicsurile, acest ansamblu de desene seriale însoţite de texte scurte, demonstrează foarte simplu şi clar cum imaginile schimbă percepţia textului conform punctelor de mai sus.
Acum vedeţi acelaşi text, dar de data aceasta cu imagini [1]:
Pentru majoritatea oamenilor comicsul provoacă emoţii mai intense, deoarece imaginile însoţitoare setează contextul, oferă nenumărate detalii şi stabileşte atmosfera acţiunii în spaţiu şi timp.
Atât textul cât şi imaginile sunt instrumente de transmitere a mesajului, care, dacă sunt utilizate corect, fac diferenţa dintre comunicarea eficace şi cea ineficientă. Corect înseamnă imagini sugestive, “la temă”. Doar atunci mesajul este consolidat. În cazul în care imaginile nu reflectă idea mesajului, comunicarea suferă.
Cât de raţional nu ar fi omul, emoţiile îl afectează. Iar pentru ca afecţiunea să fie mai puternică, nu te rezuma doar la text, ci utilizează imagini, sau şi mai bine fotografii reale, însoţite de text [2]:
Pentru că doar fraza “Lipsa de apă potabilă în Rwanda” nu are acelaşi efect.
Credite imagini:
[1] – bash.org.ru
[2] - watervideos.blogspot.com
Una din cele mai răspândite reguli “de comunicare” interpersonală este regula lui Mehrabian 7-38-55%, conform căreia:
Regula dată este foarte populară, dar nu este foarte aplicabilă în prezentări sau în comunicarea de informaţie nouă din 2 motive.
1. Regula lui Mehrabian reprezintă combinarea rezultatelor a 2 studii diferite: primul a analizat sensul semantic al cuvântului vs. tonul vocii, al doilea a observat tonul vocii vs. limbajul corpului. Rezultatele acestor 2 studii au fost combinate, generând regula 7-38-55%.
2. Regula dată se referă doar la comunicarea trăirilor, emoţiilor şi a atitudinii (!) şi nu poate fi aplicată în procesul de comunicare în care se transmite informaţie teoretică despre un anumit produs, proces, etc.
Şi totuşi dacă cineva insistă în veridicitatea acestei reguli, atunci ea este aplicabilă doar pentru femei, deoarece bărbaţii nu au participat în acele 2 studii.
Cât ţine de prezentările cu slide-uri, tonalitatea vocii şi limbajul non-verbal joacă un rol important, dar nu în raport de 7-38-55%, pentru că o mare parte din volumul de informaţie îl prezintă informația din slide-uri şi comentariile prezentatorului. Însă indiciile non-verbale sunt foarte importante, pentru că transmit atitudinea prezentatorului faţă de ceea ce spune el, asta fiind o componentă indispensabilă a persuasiunii vorbitorului.
Read More
